Cercetătorii au descoperit originea râului Eufrat, unul dintre pilonii civilizațiilor timpurii din Mesopotamia. Potrivit unui nou studiu publicat în 2026, Eufratul nu a existat întotdeauna în forma actuală, ci s-a format prin unirea a două râuri preistorice — Paleo-Karasu și Paleo-Murat — redirecționate de mișcări tectonice în ultră de 3,6 milioane de ani. Aceste râuri, care inițial se vărsau în Marea Mediterană, au fost deviate treptat spre sud-est, ajungând în Golful Persic acum 1,6 milioane de ani, când s-a conturat cursul actual al Eufratului.

Descoperirea se bazează pe date seismice, hărți satelitare și analiza sedimentelor îngropate în largul coastei Libanului și Turciei. Prin compararea acestor depozite, echipa condusă de Andrew Madof de la Chevron a reușit să reconstruiască traseul antic al celor două râuri și să demonstreze că unirea lor a fost esențială pentru apariția „Cornului abundenței”, regiunea cunoscută ca „leagănul civilizației”.

Studiul arată că fiecare dintre cele două râuri preistorice era mai mare decât Nilul actual înainte de unire, iar schimbarea cursului lor a fost influențată de activitate tectonică intensă, inclusiv formarea munților și deplasarea falamentelor. Aceste mutații geografice au creat condiții unice de apă și sol fertil, care au permis dezvoltarea primelor societăți umane complexe în Mesopotamia. Înțelegerea formării Eufratului oferă acum un nou cadru pentru studiul migrațiilor umane și al evoluției peisajelor în Asia de Vest.