Până de curând, consensul științific era că Pământul va fi înghițit de Soare în aproximativ cinci miliarde de ani, când acesta va deveni o stea gigantă roșie. Un nou studiu publicat în revista Astronomy & Astrophysics reevaluează această predicție, arătând că planeta noastră ar putea scăpa de distrugere. Cercetătorii de la Universitatea Leuven și CEA Paris-Saclay au folosit modele avansate pentru a analiza două forțe opuse: disiparea mareelor în interiorul Soarelui și pierderea masei stelare prin vânturi stelare. Dacă ultima predomină, orbita Pământului s-ar putea extinde suficient pentru a evita coliziunea.

Studiul se bazează pe simulări îmbunătățite și pe observații ale stelei L2 Puppis, considerată un analog evolutiv al Soarelui. Rezultatele indică o probabilitate mai mare ca Pământul să fie împins pe o orbită mai largă, nu înghițit. Această concluzie contrazice estimările anterioare, care subestimau eficiența disipării mareelor în stelele gigantice. Totuși, Mercur și Venus, fiind mai aproape de Soare, vor fi în mod inevitabil consumate în faza de gigantă roșie.

După această fază, Soarele va deveni o pitică albă — un rest dens și rece, fără fuziune activă. Deși viața pe Pământ va dispărea cu mult înainte din cauza încălzirii, posibilitatea ca planeta să supraviețuiască fizic oferă un nou unghi asupra evoluției finale a sistemului solar. Cercetarea deschide discuții despre soarta altor planete în sisteme similare și despre modelele stelare folosite în astrofizică.