SpaceX a propus un sistem orbital revoluționar format din până la un milion de sateliți care să funcționeze ca centre de date pentru inteligența artificială. Acești sateliți ar fi alimentați de energia solară și ar comunica prin legături optice, reducând dependența de infrastructura terestră. Proiectul ar putea transforma modul în care funcționează AI, dar ridică semnale mari de alarmă în comunitatea științifică.

Specialiștii în astronomie și siguranță orbitală sunt îngrijorați de amplasarea a atât de multe obiecte în orbita terestră joasă, în special între 900 și 1.000 de kilometri altitudine. La această înălțime, atmosfera este prea subțire pentru a trage rapid obiectele defecte înapoi, ceea ce înseamnă că fragmentele pot rămâne acolo sute de ani. Riscul de coliziuni și efectul Kessler – un lanț de ciocniri care blochează zonele orbitale – devin tot mai plauzibile.

În plus, există preocupări legate de impactul asupra astronomiei: sateliții mari și luminoși pot polua imaginile telescoapelor. De asemenea, reintrarea în atmosferă a sateliților deșeuri ar putea elibera materiale precum aluminiu și litiu, cu efecte incerte asupra stratului de ozon. SpaceX propune soluții precum orbite de depozitare sau traiectorii către Soare, dar niciuna nu elimină complet riscurile.

Astăzi există doar zeci de mii de sateliți în jurul Pământului. Un salt la un milion de unități, chiar dacă este treptat, ar schimba fundamental natura orbitei. Dezbaterile despre reglementări globale și responsabilitatea unei singure companii de a ocupa spațiul cosmic abia încep.